O poezie de Mirela Cocheci
Suflete moldave / O poezie de Mirela Cocheci
O stea răsare sus pe cer, E steaua care prevestește Că țara se reîntregește Și zidurile toate pier. Un soare nou, strălucitor, Aprinde-n suflete moldave Dorințe, visuri și voroave Despre pământ, despre popor. Despre lumină și dreptate, Despre strămoși, despre eroi, Despre UNIREA dintre noi, De Sfântă noastră Libertate!
Reverență / O poezie de Mirela Cocheci
În oglinda din poveste Revărsată peste lac, Retezatul se privește Mândru… îmbrăcat în frac. Bucura… privirea-și trece Peste fracu-i de satin Și-i despică firu-n zece Unduind diamantin. Retezatul încropește De prin codrii un buchet Și apoi îl dăruiește Bucurei, făcând cochet O aleasă reverență: „Măreției sale… Lac, O ilustră eminență Ce-oglindește al meu frac!” Apoi… brațele-și întinde… Ia din soare o esență De lumină… și-o aprinde Peste lac… în reverență. Fotografii: Sergiu Vințan