Tu ești lacrima anotimpurilor din mine Și scânteia din care se naște lumina Ești litera ce se-nchide-n cuvinte Tu ești speranța nemuritoare întruna… Ești vara în care fierbe orizontul Cu nori alungați de furtuna iubirii Când din trăiri rămâne doar gândul Și când în zori se sărută zefirii… Și anotimp cu doruri sărace îmi ești Cu toamna desfrunzită-n miresme de ploi Când vântul pribeag bate-n ferestre Iar ecoul iubirii renaște în noi… Ești mereu alături de mine în clipa de taină Când anotimpul desculț coboară în van Viscolul și imensitateaCItește mai departe