„Auzi, Mărie, lasă tiglăzău’ Și pune tanieru odat pă masă, Să nu scobor din cer pă Dumniezău, Că îs flămând și vreu să merg la coasă.   Adu tolceriu, merg după rachiu! Întinde mâna-n scrin și dă-mi și-o cană, Vreo șasă oauă să mănânc când viu, Și lângă crumpeni pune niște slană.”   „Trăznească-vă odată beutura!”, Pufnea Maria-n gândurile sale, „Că o să mi se umple-ndată bătătura De niște puturoși la guri cu bale.”   Lăsă Măria jaru-n tiglăzău Și rufele stropite într-un coș Și înjură și ea de DumnezăuCItește mai departe